Energia electrică reprezintă prima dintre necesităţile oricărei economii. Ea este nu doar cea care pune în mişcare mecanismele de producţie, dar şi cea care asigură confortul de fiecare zi al individului şi al colectivităţii. "Foamea" de energie reprezintă principala caracteristică cu care s-a confruntat lumea sfârşitului de mileniu, în condiţiile spectrului epuizării resurselor naturale tradiţionale. Utilizarea energiei atomice în scopuri paşnice, în plină cursă a înarmărilor nucleare a reprezentat gura de oxigen de care economia mondială avea nevoie. Practic, dacă nu există, energia atomică trebuie inventată, neexistând alternativă. România s-a aflat în avangarda ţărilor mai puţin dezvoltate care şi-au propus să recurgă din timp, la o astfel de soluţie. Decizia luată în 1976 se dovedeşte, astăzi, corectă: nu numai aceea de a înfrunta o astfel de provocare - covârşitoare din punctul de vedere al efortului material - dar şi aceea de a opta pentru o soluţie tehnologică din afara sistemului. La 20 de ani după finalizarea studiului de fezabilitate, la Cernavodă s-a produs intrarea în exploatare comercială a primei dintre cele 5 unităţi proiectate. După cinci ani de exploatare - aniversaţi în aceste zile - 10% din producţia naţională de energie electrică vine de la Cernavodă. Care este statutul prezent al acestui domeniu - în special după semnele de întrebare pe care le-a ridicat accidentul de la Cernobâl - şi care este viitorul său - în condiţiile aspiraţiilor la integrare într-o Europă bântuită de obsesiile ecologismului - sunt întrebările la care vom primi răspunsuri pe parcurs. Odată cu alinierea la legislaţia comunitară (diferenţele sunt incomparabil mai mici decât în alte domenii) şi cu semnalele de redresare a economiei - cea care va decide dacă, după finalizarea grupului 2 de la Cernavodă va mai urma şi cel de-al treilea. Energia nucleară este, fără îndoială, o certitudine. Această cetitudine înseamnă, în rimul rând profesionalism - unul pe care va trebui să ştim a-l păstra, şi în al doilea forţă de decizie la nivelul la care se negociază viitorul. Un viitor care nu mai poate fi conceput fără contribuţia Cernavodei.