După o serie de ezitări și sub presiunea unei veritabile coaliții politice, a căzut și "reduta Văcăroiu": președitele Senatului, al doilea om din stat, a decis să nu-l ia pe președintele PRM în vizita pe care o face în Japonia. Exista riscul unui boicot din partea tuturor celorlalți membri ai delegației și dl Văcăroiu ar fi urmat să călătorească de unul singur spre Țara Soarelui Răsare. Nu-l suspectez pe dl Văcăroiu de o dragoste mare pentru Vadim Tudor, care nu odată l-a bălăcărit și pe domnia sa prin paginile săptămânalului de partid. Cred mai degrabă că dl Văcăroiu este un democrat autentic care nu agreează o formulă de segregare, cu atât mai puțin una politică. Decizia domniei sale vine însă după alte două decizii importante luate în cadrul partidului din care face parte: aceea a președintelui Iliescu de a nu-l mai primi pe liderul PRM la Cotroceni, și aceea a Guvernului, de a nu mai accepta prezența sa la consultările pe care le are cu formațiunile parlamentare. Aproape ca în cazul a ceea ce se întâmplă în acest moment în lume, se încheagă o coaliție menită să-l izoleze pe zgomotosul și imprevizibilul lider ca pe un autentic terorist. La fel ca și în situația citată, ne putem aștepta din moment în moment la declanșarea unor operațiuni care să-l lovească și să-l reducă la tăcere - pentru că acesta este, de fapt, păcatul lui Vadim. Corneliu Vadim Tudor, dacă este să acceptăm ideea, este un terorist verbal, un fundamentalist epitetului. Nu trebuie căutată, dincolo de acțiunile sale, o filozofie sau un obiectiv. Vadim există prin ceea ce scoate din gură, iar piedestalul său politic a fost construit de către cutia de rezonanță pe care i-a constituit-o mass media. Fără difuzarea și popularizarea ideilor, atacurilor și acuzelor sale, el n-ar fi existat. Și n-ar fi existat nici dacă părțile interesate în terfelirea adversarilor nu l-ar fi încurajat discret sau nu i-ar fi tolerat excesele. Nici actuala putere și aici cea care a succedat-o și precedat-o n-au privit în mod serios soluția de stopare a acestui permanent și păgubos spectacol, pe care ar fi reprezentat-o ridicarea imunității parlamentare. Vadim a trecut peste toate aceste tentative cu aura unui beligerant încununat de succes. Abia în momerntul în care a devenit evident faptul că toate aceste manifestări pot avea un impact extern periculos, PSD-ul a hotărât să treacă la fapte. Iar faptele vor arăta, cu siguranță, că în imposiblitate de a epata și de a-și juca public partitura, partidul său va reveni la statura firească a celor 4-5 la sută tradiționali. În nici un caz ca principală forță de opoziție, cum poate să pretindă acum. |