Acordul cu FMI s-a încheiat. A dat Dumnezeu şi ne-am văzut din nou cu sacii în ultima căruţă de pe traseu. E drept, nu fără emoţii, dintre care cea mai mare a fost aceea a riscului de a pierde un ministru de Finanţe. Cum vor fi decurs lucrurile la Washington? Nu dispunem de informaţii sigure, din mai multe surse. Dispunem doar de spicuiri, dintr-o casetă pirat înregistrată de un agent acoperit al S.I.E.

Deci, s-au strâns directorii Fondului la o masă mare şi lungă şi, la sfârşit de tot, a venit şi rândul Româ- niei. Au luat directorii dosarul, l-au răsfoit, s-au scărpinat în creştet şi au început să comenteze: „Ce facem cu ăştia? Le dăm sau nu le dăm? Dacă nu le dăm, fac gură. Iar începe Constantinescu cu mania persecuţiei, că ei sunt băieţi buni, dar nu li se recunosc meritele şi sacrificiile, că la alţii li s-au şters şi datoriile şi că ci nici măcar pentru embargouri nu sunt compensaţi. Vine după aia şi premierul lor ăla mustăcios, că nu ştim ce condiţii să mai inventăm ca să-i dăm pe ei în gât şi să-i facem de baftă în faţa Opoziţiei. Nu mai punem la socoteală că ni-1 trimit iar la negocieri pe ăla chel şi rău de la Transporturi, care nu numai că nu se uită în ochii tăi, dar îţi ia din faţă paharul de suc şi se şterge la gură cu faţa de masă...

Ca să fim sinceri, ne-am cam săturat. Hai să le dăm şi tranşa asta, că tot nu e mare lucru, e din suma pe care au refuzat-o chinezii, şi măcar avem garanţia că un an de zile nu ne mai bat la cap. După aia mai vedem noi: alegeri, poate chiar anticipate, vin la loc băieţii ăia de gaşcă - Florin Geo.rgescu şi Văcăroiu - cu ei cădem la pace şi ne facem mai departe treaba. Unde mai pui că bieţii români au şi ei dreptul la o bucurie, măcar de eclipsă. Cine e pentru, cine se abţine, băi americanilor şi englezilor, sunteţi în minoritate, aşa că valea".

Sfârşitul înregistrării.