Călătorind câteva zile peste ocean, am putut – într-un fel – să iau pulsul crizei imobiliare din State. Dacă se poate simți ceva, atunci acest lucru este valabil pentru cei care stau în fața televizorului, pe al cărui ecran reclamele pentru achiziționarea de imobile sună de-a dreptul implorator.
S-ar părea că nimic nu este mai simplu decât să-ți cumperi acum o casă în America. Prețurile – la nivelul mediu și mai de jos – desfid orice concurență: poți lua cu 100.000 de dolari apartamente care la București te-ar costa de 3-4 ori mai mult. Aici, a lovit criza: în segmentul mediu și minim.
Mulți americani au cedat tentației de a avea propria lor casă, încurajați de o publicitate enormă și de oferte în cascadă. Peste tot, de-a lungul și de-a latul Americii s-au construit zone rezidențiale. Proiectele au mizat pe o piață în continuă expansiune. Mulți au văzut în imobiliar sectorul ideal de plasament al economiilor: cumperi azi o casă pe care o vinzi mâine cu de două ori prețul! Aceștia au fost cei mai loviți. Criza a aruncat în aer sectorul. Băncile s-au trezit cu un portofoliu imens pe care nu-l mai vrea nimeni. Prețurile s-au prăbușit. Un amic pe care l-am întâlnit în avion, la întoarcere, plecat de vreo 25 de ani, mi-a sintetizat situația: eu am cumpărat în urmă cu vreo 3 - 4 ani o casă cu 500.000 de dolari. Am vândut-o anul trecut, la țanc, cu 900.000. Acum banca mi-o oferă cu 400.000!
Nu s-ar putea spune, însă, că fenomenul e vizibil. Ba din contră. La Las Vegas, unde am poposit de-a lungul călătoriei, ai senzația că nimănui nu-i pasă că țara trece printr-o criză. Valuri-valuri de turiști poposesc în capitala divertismentului cu un singur gând: să joace! Și, eventual să câștige. Dar, mai ales, în cele câteva zile în care se află acolo, să se bucure de soare, de luminile orașului, de spectacolele care se țin lanț și de tot ceea ce oferă un oraș a cărui faimă și forță economică s-au construit pe o iluzie. Las Vegas de azi nu mai este cel al lui Bugsy Siegel. Locul mafiei a fost luat de marile corporații. Acestea nu simt criza. În Vegas se construiește într-un ritm dement: cu hoteluri-cazino de câte 3.000 (până la 10.000!) de camere apar parcă peste noapte. Azi Vegas-ul are 70.000 de camere de hotel. În 3-4 ani vor mai apărea încă 40.000, cel puțin 15 noi hoteluri aflându-se în construcție. Nimănui nu pare să-i pese de criza imobiliară.
Întors la București, aflu cam care mai este bursa apartamentelor. E în creștere. America e departe. Dar unda de șoc va ajunge și pe aici. Și cine mai știe în cine va lovi. Căci nu este altceva decât un nou Caritas. Unul imobiliar...