Cei de vârsta mea își reamintesc, poate, impactul pe care l-a avut o generație de actori de excepție- una dintre multele pe care le-a dat această țară- printr-un spectacol de absolvire, la IATC, care a făcut ca micuța sală Cassandra să fie luată cu asalt luni în șir prin anii 70, dacă nu mă înșel. Absolvenții montaseră un spectacol original: Caragiale- dar nu teatru! Se găsea, în acest spectacol, orice în afara pieselor marelui dramaturg: momente, schițe, poezii, aforisme. Totul într-o îmbinare uluitor de fluentă și plină de un haz nebun. Tinerii actori reușeau să încălzească verbul mușcător al marelui scriitor până la incandescența hazului total. Mi-i reamintesc, în dezordine, pe Mircea Diaconu, Gelu Colceag, Gelu Nițu, Vladimir Găitan și pe alții pe care memoria spectatorului nu i-a păstrat (ceea ce nu-i face să fi fost mai puțin sclipitori în acel exercițiu), cei care aduseseră sala în delir, o sală care la final nu se hotăra să contenească aplauzele. O originală reluare a acelui spectacol a avut loc zilele trecute, odată cu Festivalul Național de Teatru Ion Luca Caragiale. Titulatură pompoasă care nu s-a potrivit nici un moment cu ceea ce s-a întâmplat zilele trecute la Teatrul Național pentru că- culmea- această ediție nu numai că nu a avut vreo piesă de Caragiale, dar nu a avut nici măcar una din repertoriul național! Cititorul -și spectatorul - normal se poate întreba: de ce? E o întâmplare sau...? Eu nu cred că e o întâmplare. Este mai degrabă consecința unui fenomen, a unei stări. De 12 ani încoace am plonjat direct într-o lume desprinsă parcă din opera marelui satiric. De 12 ani, pe marea scenă a țării, cum se spunea, se joacă non-stop, un spectacol fără cap și fără coadă. De 12 ani România este invadată ba, ce zic eu: dominată, chiar!- de personajele și situațiile lui Caragiale. Deschideți televizorul la orice oră din zi sau din noapte, sau uitați-vă în oglindă și veți da nas în nas cu unul din personajele Nopții furtunoase sau Scrisorii pierdute. Zeci, sute, mii de Tipătești, Trahanachi, Brânzovenești, Cațavenci, Zițe, Mițe, Coane Joițiche, Ipingești sau Venturiani populează scenele politică, economică, socială și culturală ale unei țări aflate într-un perpetuu D-ale carnavalului.. De imediat după zaveră, Conu Leonida nu mai prididește cu analogiile sale politice. Le face nu în dormitor, ci la televizor. Dom Nae dă ordonanțe de urgență iar venerabilul Zaharia se reconciliază cu toată lumea. Iar în vremea asta, bietul Cetățen Turmentat se trezește doar odată la patru ani, când, culmea, habar nu are cu cine să voteze și nici nu găsește pe cineva care să-i spuie. Atunci vin și zic- ce nevoie mai avem de piesele lui Caragiale și de teatrul lui? Așa încât cred că ceea ce s-a întâmplat în festival este lucrul cel mai nimerit și nicidecum o potriveală comică. |