S-au întețit, acum la sfârșit de an, mișcările de trupe interparlamentare. Aproape nu trece o zi să nu se anunțe cu pompă trecerea parlamentarului X din banca partidului A în cea a partidului Z. Pentru mulți dintre eroii acestui exod aceste transformări constituie unicul eveniment notabil din cariera lor. Dacă nu era transferul ăsta, habar n-aveai că respectivul joacă de patru sau mai mulți ani într-o echipă în care n-a marcat nici un gol. Finele săptămânii trecute a pus în evidență trei episoade de felul ăsta, care au umbrit până și inutila moțiune de cenzură, introdusă din plictiseală de USL. A fost, mai întâi, doamna Aura Vasile, unul dintre cei mai vocali parlamentari socialiști, care brusc și pe nepusă masă s-a îndrăgostit de generalul Oprea și a declarat că își unește destinul cu plutonul de parlamentari al acestuia. După doar o zi – așa-s femeile, schimbătoare – s-a răzgândit și a revenit la sânul partidului-mamă, după ce Vanghelie i-a susurat la ureche niscai dulci promisiuni. O zi mai târziu, dl Bogdan Dascălu a făcut și dânsul anunțul fatidic: îl părăsește pe Voiculescu și se întoarce, cu coada între picioare, acolo de unde a plecat: adică în PSD. Următoarea mișcare pe tabala de șah a politicii a aparținut unei doamne care a ratat șansa de a deveni parlamentar în fața unei fost vedete TV: doamna Mincă, fostă Ghervasuc, una dintre piesele de bază ale artileriei vocale conservatoare, sătulă să mai stea drepți în fața unor comandanți cu stelele sub cămașă, a hotărât să se încoloneze în formațiunea disciplinată a unui comandant cu epoleți adevărați: domnul Oprea, șeful de Stat Major al UNPR-ului (unde mareșal, de formă, e dl civil Sârbu). Ca o notă distinctă să enumerăm faptul că cele două doamne – Vasile și Mincă – au fost dintre cele mai necruțătoare voci care au condamnat dezertările din partidele proprii. Păi, ce i-a făcut doamna Mincă dlui Piedone (cum îi zice Elenea Udrea) nu doresc nimănui să audă. Asta este la prima vedere. La a doua, să notăm că un partid de mici dimensiuni, precum cel Conservator, este cel mai afectat de plecări. Ciuhandru, Piedone, Dascălu și Mincă reprezintă pierderi proporționale ucigătoare – în condițiile în care la anul vor fi alegeri și Voiculescu nu știe de cine se va mai putea agăța pentru a accede din nou în Parlament. Probabil că această teamă au resimțit-o, acut, și dezertorii, care încearcă să evite rămânerea fără colegi, încercând să se cuibărească prin vreo formațiune cu șanse. Paradoxul face ca o astfel de gazdă să devină, pe măsură ce trece timpul, cea mai artificială construcție din istoria democrației românești: UNPR! Am convingerea că fenomenul migrației parlamentare se va intensifica odată cu apropierea sorocului electoral. “Căpșunarii” politicii, cei care simt că în partidul în care au vegetat nu mai au șanse să prindă vreun colegiu, dau fuga spre alte zări unde recolte mai bogate promit să le dea de lucru. |