Dacă ar fi să credem ce-a afirmat premierul Isărescu, atunci când a fost strâns cu ușa să spună dacă are sau nu de gând să candideze, operațiunea ni s-ar înfățișa cam ața: dl Isărescu și-a convocat câțiva colaboratori apropiați și i-a rugat să meargă și să vadă ce crede lumea despre el și despre ideea de a se ambala în competiția pentru Cotroceni. "Încercați, băieți să strângeți niște semnături și vom vedea atunci ce vom face!" Băieții s-au pus pe treabă și au început să strângă semnăturile. Pe la 100.000, premierul a ridicat din umeri; la 200.000 a căzut pe gânduri, la 300.000 s-a scuturat alungând gândul ce-i dă târcoale; la 400.000 a exclamat: începe să devină interesant!"; la 500.000 s-a consultat cu nevasta: "Ce facem?"; la 600.000 și-a chemat tatăl în ajutor; pentru ca la 700.000 să declare că, într-adevar, un "număr semnificativ" de cetățeni s-au pronunțat în favoarea sa și că de-acum nu mai poate da înapoi. Dacă ar fi săa credem și ce-a declarat alaltăieri, că intra în competiție ca independent, ar trebui să ne întrebăm cât la sută din independența asta înseamnă PNȚCD, cât la sută Cotroceni și cât la sută Banca Mondială - și vom ajunge la formula magică a "neatârnării" politice. Pentru că, iată, în timp ce dl Iliescu taîrăște de picior ghiuleaua grea a PDSR-ului, în timp ce dl Roman zburdă cu ghiuleaua mai ușsurică a PD-ului, iar dl Stolojan nădusește împingând ca un Sisif ghiuleaua liberală, premierul-candidat-la-președinție este liber ca pasărea cerului și nu datorează nimănui nimic. Fericita situație și, dacă legea electorală ar permite independenților să foloseasca sigle, dl Isărescu ar trebui să opteze între un ștreang - care să semnifice "neatârnarea" sa și un leu - care să sugereze obiectul muncii sale în ultimii zece ani. Cum, însă, nu se poate, românii vor avea să pună ștampila pe ultima pagină a buletinului de vot pe care va figura numele premierului "neatârnat". |