Discuțiile rămase în coadă de peste din cadrul Convenției Democratice, ce ar fi avut rolul de a lămuri statutul blocului etnic maghiar, aflat într-o evidentă ofensivă pe tema autodeterminării, au pus în evidență un aspect. Și anume, determinarea cu care noul venit - Partidul Național Liberal - a dorit să obțină un răspuns clar din partea colegilor maghiari la chestiunea care privește contestarea unui principiu doctrinar: evidența națională a statului român. Ca partid NAȚIONAL, PNL nu poate admite nici un echivoc și nici o "delimitare", după cum la fel de normal ar fi ca nici PNȚCD să nu se sustragă unei asemenea confruntări. Este foarte probabil ca, în cazul în care liderii maghiari nu vor renunța - cu una, cu două - la marota lor, PNL să propună excluderea din alianță a unui partener incomod care, la viitorul scrutin, ar putea să aducă Convenției nu un spor de voturi, ci un spor de resentimente. Este, poate, cea mai importantă chestiune doctrinară și de strategie al cărei efect ar putea fi unul distrugător, ducând la dezmembrarea unei alianțe ai cărei componenți știu că numai împreună pot spera. Or, în cazul unui eșec previzibil, este limpede că cei mai egali dintre egali vor prefera să-și ia soarta în mâini și să parcurgă pe cont propriu etapa alegerilor, un scaun în parlament fiind mai sigur decât portofoliul ministerial.Situație în care acuzele de tipul "Cal Troian" la adresa PNL nu vor întârzia, cu consecințele de rigoare. |