Vocea premierului a început să capete ceva din inflexiunile oratorice ale preşedintelui, atunci când ne pregăteşte o surpriză. Joi seara, surpriza a fost constituită de poziţia fermă luată de şeful Guvernului împotriva creştrii brutale a preţului benzinei în condiţiile în care nimic n-ar fi justificat majorările – dacă e să credem ce au constatat specialiştii de la ANAF.

Atitudinea dlui Boc a constituit o surpriză pentru toată lumea. Pentru că  protestele în serie ale automobiliştilor n-au impresionat decât posturile de televiziune care ne-au delectat pe larg cu sacii de mărunţiş recoltat la staţiile de benzină. Şi pentru că devenise clar pentru toată lumea că majorarea preţului benzinei nu deranjează cu nimic Guvernul, ba, dimpotrivă, îl ajută să încaseze mai mulţi bani la buget de pe urma procentului de peste 50% care constă în taxe, accize şi alte obligaţii fiscale.

Ce l-a apucat, totuşi, pe dl Boc? Surpriza a continuat cu apelul ferm pe care l-a făcut ca ANAF să investigheze ce se întâmplă cu profiturile petroliştilor, iar Consiliul  Concurenţei să scormonească pentru a descoperi eventualele înţelegeri „pe sub masă” ale benzinarilor, care prea au cântat în cor  aria scumpirilor.

Evident că lumea – cea naivă – se aşteaptă ca durii investigatori ai ANAF să găsească prin registrele producătorilor semnele unei evaziuni, sau ale altor manevre oneroase, iar cei de la Consiliul Concurenţei să lase la o parte cei şase ani de observaţii pasive şi, cu dioptrii suplimentare, să vadă semnele care dau în vileag cartelarea.

Că nimic nu se va întâmpla este la fel de evident pentru cei care nu mai cred în burzuluielile comice ale şefului Executivului. Pentru că, la urma-urmelor, chiar dacă s-ar găsi ceva hibe, ele nu vor avea ca consecinta decât o taxare suplimentară a companiilor, în nici un caz scăderea preţului, sau – Doamne Fereşte – returnarea banilor încasaţi abuziv de la automobilişti.
Practic episodul de la Palatul Victoria este  doar o altă reprezentaţie ieftină, menită să păcălească pe cine este dispus să se mai lase păcălit într-o ţară condusă de o mână de Păcălici.

P.S. Întâmplarea face ca, în urmă cu aproape 11 ani (septembrie 2005) să regăsesc în arhiva ZP un editorial cu apoape acelaşi titlu, referitor la aceeaşi problematică.

Vi-l ofer, spre reamintire:

Cacealmaua petrolieră