Liberalii au declarat, plini de demnitate, că nu vor vota moțiunea de cenzură împotriva ministrului Macovei. Au făcut-o așteptând parcă să fie aplaudați și recompensați pentru acest gest de ținută morală. Astfel, susținută de liberali și democrați, alături de maghiari, doamna ministru s-a putut prezenta cu fruntea sus în această încercare pusă la cale de cei care nu o prea au la suflet. Ar trebui să înțelegem, de aici, că domnia sa se bucură de încredere și de prețuire din partea celor care o susțin. Să fim serioși: liberalii n-au ochi s-o vadă, democrații s-au trezit cu ea pe cap via-Cotroceni, din ograda societății civile. Cât despre unguri, atâta timp cât îi lasă să-și vadă de ale lor, n-au treabă cu ea. Nici n-o iubesc, nici n-o urăsc.
Susținerea doamnei Macovei este, în ultimă instanță, o manifestare de decență. Păi, cum altfel ar veni să-ți dai în gât propriul ministru? Să spui că nu e bun, după ce te-ai folosit de el oridecâteori ai avut ceva de reglat cu opoziția? E ca și cum ți-ai denigra propriul copil, acceptând ideea că e urât, neascultător și face numai prostii. Așa ceva nu se face.
Doamna Monica Macovei este un caz aparte. Cum spuneam, domnia sa a venit din tradiționala procuratură comunistă, după o escală făcută în avanposturile societății civile. Opiniile și convingerile ei au basculat violent dintr-o parte în alta a busolei. Ajunsă la minister, a uitat parcă peste noapte tot ceea ce predicase în legătură cu independența justiției și cu controlul politic asupra acesteia. Primele lucruri pe care a dorit să le facă au fost să ia în mână numirea magistraților și să limiteze raza de acțiune a CSM-ului, cu care a intrat într-un lung război de uzură. Acuzele ministrului (uneori justificate) s-au lovit de un veritabil zid de ostilitate, intervențiile în favoarea sa ale președintelui nefăcând altceva decât să-i mărească cota de antipatie. Pe cât de incomodă în relațiile interumane din interior, pe atât de comodă s-a dovedit doamna Macovei în relația cu forul european, unde a câștigat un susținător necondiționat în dl Franco Frattini. Ministerul Justiției a devenit marfă de export, cererea sa pe piața internă diminuându-se până la cote de alertă. Dacă n-ar fi prinși în menghina jocului politic, liberalii lui Tăriceanu s-ar fi descotorisit de mult de ea. Dacă n-ar fi prinși în același joc, și democrații ar fi fost mai bucuroși să aducă în locul său un om cu care să poată avea o relație mai puțin tensionată. Așa, însă, 'blestemul Macovei' va continua să apese asupra Puterii, dând apă la moara Opoziției.
|