Doamna Ana Blandiana, fostă poetă (disidentă) în timpul lui Ceaușescu și proeminentă lideră civică după aceasta, iese rar, în ultima vreme, dintr-o izolare pe care și-a impus-o singură, probabil ca efect al dezamăgirilor trăite de modul în care „nobilele idealuri” ale Alianței au fost puse în practică.
Zilele trecute, domnia sa a expediat, în numele Alianței Civice (despre care, spre rușinea mea, nu știam că mai funcționează) o scrisoare către ministrul educației, Adomniței, în care îi cere introducerea studiului comunismului în ciclul secundar, ca disciplină obligatorie.
În felul acesta, susține fosta disidentă, s-ar da curs uneia dintre recomandările Raportului „Comisiei Tismăneanu”.
„Se programează niște generații fără rădăcini” – explică d-na Blandiana – iar integrarea europeană se percepe ca o pierdere a identității”.
Dincolo de amănuntul că n-am știut nici că recomandările „Comisiei Tismăneanu” au devenit un soi de literă de lege, lor urmând să le dea curs, obligatoriu, de către forurile competente, cred că ideea d-nei Blandiana merită toată atenția.
Există, într-adevăr, pericolul ca actualele generații să fie complet desprinse de contextul istoric, să nu-și poată reprezenta și să nu poată evalua libertatea în care trăiesc și prețul plătit pentru aceasta. Istoria este una dintre materiile esențiale, fundamentale, care ne pot jalona identitatea, într-o lume în care granițele tradiționale tind să dispară.
Iar perioada comunistă, ca etapă obiectivă a istoriei noastre, trebuie cunoscută, cercetată și aprofundată. Dar predarea ei obligatorie devine, în momentul de față, un fel de punere a căruței înaintea cailor. Suntem încă departe de starea din care să decurgă o analiză obiectivă a etapei. Trăim încă într-o societate măcinată și destrămată de partizanate de tot felul. „Raportul Tismăneanu” nu poate ține loc de tratat de istorie. N-are cum, e prea marcat de subiectivitate pentru a putea oferi materia necesară unui studiu școlar. Doar dacă nu acceptăm varianta că d-na Blandiana și colegii săi de Alianță să-și asume, voluntar, calitatea de profesori de comunism. Sau despre anticomunism.
P.S. Așa, din curiozitate: după Revoluția Franceză o fi fost introdus în școli studiul obligatoriu al monarhiei? Că după victoria comunismului, nu s-a mai pomenit nimic despre regimul burghezo – moșieresc, cu excepția condamnării sale violente, în absență…