Descinderea mascaților la locuința din Pipera a lui Gigi Becali este mană cerească pentru setea de popularitate a acestui personaj, cam căzut, în ultima vreme, în dizgrația publicului. Cred că încă din drumul spre Poliția Capitalei – cea condusă de chestorul „Titulescu”, cel care nu se știe ce are de împărțit cu el – Gigi își planifica deja turul de seară pe la posturile de televiziune, unde el să demaște abuzurile autorităților.
Toată povestea asta are un aer tragi-comic și pune în evidență contradicțiile, adeseori jenante, din societatea românească. Ea poate fi rezumată în mai multe feluri, după preferința consumatorilor.
Avem întâi o variantă oficială: poliția a acționat legal, în urma plângerii depuse de persoane care au fost bruscate, sechestrate și supuse unor presiuni psihice și fizice de către oamenii lui Gigi Becali. Întrucât în fața legii toți sunt egali – fie ei simpli cetățeni, fie bogătași, șefi de club și de partid – poliția a acționat, aducându-i la secție pentru cercetări și confruntări, pe cei reclamați. În funcție de constatări, justiția își va urma cursul.
Apoi, varianta lui Gigi Becali: Poliția, care nu s-a dovedit în stare să-i găsească pe hoții care mi-au furat mașina, au tăbărât pe mine, au dat buzna în casa în care se odihneau mama, nevasta și copiii, m-au umflat în pijama și m-au dus la secție în papuci, eu neavând nici o vină în toată povestea asta!
Ce va reține publicul spectator? Aripa radicală va reține faptul că organele statului nu se mai jenează să ia măsuri împotriva unor persoane de calibrul lui Patriciu, Popoviciu sau Becali și că ne aflăm pe brumul bun al egalității de șanse în fața legii. Aripa emoțională va constatat însă că, după ce nu reușește să prindă hoții, poliția îi hărțuiește și-i umilește pe păgubași.
Ca de obicei, dreptatea – dacă e vorba de dreptate – e pe undeva pe la mijloc: poliția a acționat, până acum, legal, chiar dacă excesiv. Acțiunile sale sunt îndreptățite și nici Gigi Becali și nici altcineva nu poate justifica neputința unei instituții ca să-și facă singur dreptate. Trăim în Uniunea Europeană, nu în Vestul Sălbatic și, oricât de justificată ar fi, în plan uman, acțiunea bodyguarzilor lui Becali, ea nu poate fi acceptată într-un stat de drept. Și nimic nu-l poate exonera pe Becali de responsabilitatea ordonării și supervizării unei asemenea acțiuni.
Ce nu poate fi acceptat este tratamentul diferențiat de care au parte oamenii care se adresează cu plângeri poliției. În timp ce cele ale majorității sunt ignorate și îngropate în dosare cu „AN”, dintr-un caz ca al lui Becali se face prompt un show mediatic, cu toată recuzita menită să servească anumite interese, cel mai adesea politice.