Miza războiului din Irak rămâne, fără nici un dubiu, una petrolieră. Restul considerațiilor vin în continuare, iar 'libertatea' irakienilor rămâne o noțiune confuză atâta timp cât Orientul gândește altfel decât Occidentul. Irakul este, după Arabia Saudită, țara care stă pe cele mai mari rezerve de petrol din lume. Acest petrol risca, însă, datorită umorilor lui Saddam Hussein, să nu urmeze cursul prestabilit de conclavul mondial al deținătorilor puterii. Saddam era mult mai incomod pentru aceștia, decât pentru compatrioții săi, mulțumiți să trăiască mai prost, e drept, dar mai ușor, de pe urma acestui dar al lui Allah.
Rezolvarea 'cazului Saddam' deschide însă un nou front: cel al bătăliei pentru împărțirea petrolului irakian. Rușii puseseră deja un picior acolo și sunt hotărâți să nu cedeze cu una - cu două. Americanii se gândesc și se răzgândesc cum să împartă celorlalți ceea ce, eventual, le-ar prisosi - deși când e vorba de petrol nu prea se pune o astfel de problemă.
În paralel cu Irakul, o altă bătălie, la scară corespunzătoare, se duce în România. Miza acesteia o constituie controlul celei mai mari companii naționale, de care statul este forțat să se despartă din motive pe care nu doar FNI-ul le știe. Petrom este compania care, de 13 ani, produce cele mai importante beneficii, dar și cele mai importante pagube. Pagubele sunt, bineînțeles, ale statului și ale cetățeanului. Beneficiile sunt ale celor care știu cum să facă să le rămână partea leului. Specialiștii apreciază că, lunar, dispar din circuitul evidențelor scriptice circa 50.000 tone de petrol. Contravaloarea acestora intră în diferite buzunare și finanțează nu doar interese personale, ci și interese de grup. Chestiunea cea mai specială o constituie faptul că ceea ce lipsește nu poate fi pus în evidență în condiții normale - pentru că 'paguba' se plimbă prin conducte, neputând fi vreodată stabilizată și stabilită. Deschiderea competiției pentru privatizarea PETROM nu ia doar de la gura celor în 'exercițiu' această sursă de beneficii neimpozabile, dar amenință să și dea în vileag manevrele prin care s-a produs, de-a lungul timpului, această imensă fraudă. Avem, pe deoparte, cursa pentru controlul petrolului și, pe de cealaltă, cursa pentru împiedicarea acestui control.
Cine va câștiga, rămâne de văzut. Există un singur lucru pe care toți cei implicați îl știu cu certitudine: că dacă în cel mult un an - un an și jumătate, nu se va reuși să se stopeze această hemoragie care dereglează circuitele financiare internaționale, va fi nevoie să se intervină din afară. Pe formula experimentală în Irak. Cu relativ succes. |