Episodul este, practic, fără precedent: mi-l imaginez pe elegantul, politicosul, aferatul Teddy, prin Iordania, pe unde era la momentul cu pricina, ascultând și - probabil nevenindu-i să-și creadă urechilor - ce auzea în receptorul telefonului. Mi-l imaginez și pe interlocutorul său, încruntat, furios, probabil la o oră la care nu avusese încă prilejul să-și echilibreze metabolismul, înconjurat de câțiva dintre consilierii săi, uluiți și ei de ce iese din gura șefului...
Politica românească trece, aproape firesc, într-o nouă fază: aceea a înjurăturii groase, directe, aruncate în față! Motivele sunt serioase: rațiuni de stat. Furios că documentele remise de el ministrului-interimar - al Justiției, n-au ajuns încă la DNA, Băsescu l-a luat la refec pe Meleșcanu. Nu știu exact cum a sunat înjurătura. O știu doar cei care or fi fost de față. O știe și colegul lui Meleșcanu, Nicolăescu, căruia acesta i s-a plâns. Băiat subțire, diplomat, Meleșcanu n-a avut replica tradițională la acest tip de interpelare. N-a avut nici curajul de a da în vileag modul în care a fost agresat. I-a pasat această sarcină ministrului Sănătății, cel care tocmai se exprimase în sensul că președintele ar avea o problemă de sănătate, episodul respectiv venind în sprijinul susținerii sale. Ne aflăm în fața unui model de comportament tipic mahalalei, periferiei societății. Ceea ce urmează n-ar putea fi decât o altercație fizică. Așa ceva se mai practică în politica unor țări, e drept mai depărtate.
Ce să mai spun: că niciodată România nu a fost teatrul unor manifestări de mai joasă calitate ca cele care se derulează acum. Că niciodată clasa politică n-a coborât atât de jos – nici măcar pe vremea debutului cu CPUN. Respecul reciproc, respectul față de cetățean au dispărut în ceața intereselor și orgoliilor personale. Avem, în sfârșit, politicienii pe care-i merităm, dar pe care, în vâltoarea speranței de mai bine de la vot i-am crezut altfel. Și nu sunt!
P.S. Oare de ce îmi vine greu să mi-l imaginez pe Iliescu înjurând un ministru? Sau pe Constantinescu? Și de ce nu mă surprinde prea tare că a făcut-o Băsescu?