Se tot discută, de vreo zece ani încoace, despre rolul și rostul avocaților, al juriștilor în general, în mecanismul legislativ. Ce trebuie să facă avocații care ajung în Parlament? Să-și încuie birourile și să renunțe la clientelă? N-a făcut-o nimeni, până acum. În general, se consideră că juriștii sunt cei mai potriviți pentru postura de parlamentar: cine să facă legi, dacă nu juriștii? Or, Parlamentul este, în ultimă instanță, o fabrică de legi. Sunt buni și ingineri, și profesori, și medici, dar greul cade, trebuie să cadă pe umerii juriștilor. La ritmul în care lucrează parlamentul și, față de enorma cantitate de proiecte legislative care-și așteaptă rândul pentru a fi dezbătute, avocații de acolo n-ar trebui să aibă timp nici să respire. Or ei au. Trebuie să aibă. Pentru că au procese importante pe roluri. Marii evazioniști, marii țepari, marii miliardari de carton au și ei dreptul la apărare. Și cine să-i apere mai bine decât avocații cu trese de parlamentari? Cei despre care judecătorii și procurorii știu că pot deveni mâine-poimâine miniștrii ai justiției, sau sunt membri ai comisiilor care îi pot ajuta să urce spre instanțele superioare? Așa încât reiese că parlamentarii-avocați nu sunt doar o realitate, ci chiar un rău necesar. Pentru ei și pentru societate. Ideea că ar trebui ca pe timpul mandatului să înceteze a profesa este cel puțin năstrușnică: atunci pentru ce s-ar mai face parlamentari? Să stea în aulă, să citească presa și să ridice mâna? Și toate astea pentru o leafă de parlamentar, plus diurna de deplasare "în teritoriu"? Să fim serioși! Dacă proiectul deputatului Szekely Ervin - ca parlamentarii să nu mai poată să-și execute profesia, pe motiv că și-ar putea folosi statutul pentru a influența cercetările sau deciziile instanțelor - ar fi adoptat (prin absurd!) vom asista la un exod. Parlamentul se va goli și vor rămâne să dezbată legi inginerii și cântăreții de folclor. Discuția este inutilă, atâta timp cât orice neavizat știe că un avocat vrea să devină parlamentar doar pentru a-și spori tarifele și clientela. Cum vi s-ar părea un Iorgovan - simplu parlamentar, fără procese și fără clienți faimoși? Nu-i așa că n-ar avea haz ca ales al nației? |