Plângerile pe care le-a făcut PSD-ul în exterior, pe tema persecuțiilor la care este supus de actuala Putere, care ar vrea să 'distrugă' principalul partid de opoziție și reprezentant al stângii românești au avut ecou. Partidul Socialiștilor Europeni (PSE) a dat recent un comunicat în care avertizează împotriva acestor manevre care nu numai că ar accentua instabilitatea politică, dar ar și periclita intrarea la termen a României în Uniune. După Partidul Popular European, PSE este cea de-a doua formațiune politică a continentului ca pondere și sunt câteva țări în care socialiștii sunt la putere. Mai pe șleau spus, PSE amenință, destul de transparent, cu boicotul aderării dacă Puterea își va pune în aplicare intențiile - considerate neconstituționale - de a înlocui 'din mers' pe șefii celor două Camere ale Parlamentului. Bineînțeles că Puterea va taxa această declarație de șantaj politic și de imixtiune în treburile interne ale țării. Nimic șocant. Probabil că așa ar fi făcut și PSD dacă ar fi existat o situație inversă: dacă ar fi avut o coaliție de guvernare și șefia celor două Camere ar fi fost deținută de liberali și de democrați. Atunci am fi avut, probabil, demersuri și avertismente din partea Partidului Popular European cum că ei ar bloca integrarea românilor dacă PSD s-ar atinge de vreun fir de păr de pe capul oamenilor săi (acceptând ideea că, între timp, PD-ul și-ar fi atins obiectivele populare). Sunt, evident, speculații. Important este altceva: ce câștig ar avea PSD-ul dacă socialiștii europeni și-ar pune în aplicare intențiile, în caz că revocările dlor Văcăroiu și Năstase ar devenit fapt împlinit? Ar putea, partidul dlui Geoană (așa se pare) să suporte povara unui eșec de care nu va avea cum să evite să fie acuzat? Ar merita cazul celor doi șefi o asemenea 'recompensă'? Și cât de mare va fi beneficiul Alianței în caz că ar obține cele două demnități - oricum, mai degrabă decorative - în schimbul unei amânări a aderării, cu toate riscurile și pagubele pe care le-ar implica? Este cert că ne aflăm în fața unei situații tipice pentru politica românească: aceea în care se irosesc forțe și ambiții pentru mize de doi bani. Pentru că trâmbițata 'reparație' pe care o reclamă Alința nu face nici măcar atâta, în comparație cu insurmontabilele probleme pe care le ridică îndeplinirea clauzelor, întârziate de un guvern incompetent și de o forță politică incapabilă să-și normalizeze agenda de lucru, după aproape nouă luni de practică a guvernării. În răstimpul în care are loc o gestație, Alianța a hrănit un fetus cu cele mai toxice ingrediente din recuzita politică - anticipate, dispute între centrele de putere, interminabile procese de schimbare a eșaloanelor 3-4-5-6 și 7 de putere - riscând să aducă pe lume o progenitură cu malformații congenitale. |