Cei doi candidați la președinție s-au întrecut, în ultimele zile, să demonstreze pe toate căile posibile că electoratul le-a transmis încrederea sa pentru a duce mai departe sau pentru a lua de la capăt reformele de care România are nevoie pentru a promova în Uniunea Europeană și că, în acest sens este necesar ca toate (sau aproape toate) pârghiile de decizie să revină doar uneia dintre părți. În timp ce Năstase care-și numără de zor voturile, ce ar fi mai numeroase și mai arătoase decât ale lui Băsescu, găsind în ele rațiunea pentru a face viitorul guvern, proaspătul președinte crede că este imperios necesar ca mandatul primit de el să se extindă automat și asupra celorlalte instrumente de decizie.În fond, dacă ne uităm mai atent pe rezultate vom vedea că electoratul, mai prudent ca niciodată, nu a a mandatat pe nimeni în mod categoric să preia controlul țării. Ba, mi se pare chiar că rezultatul strâns, pe muchie de cuțit, este de fapt un avertisment sever adresat întregii clase politice: dacă nu reușiți să vă faceți treaba, vă trimitem înapoi, acasă! Echilibrul fragil din mai toate structurile de putere asta semnifică: nimeni - nici fosta Putere și nici fosta Opoziție, nu a reușit să convingă, să vină cu argumente irefutabile că ei sunt cei care merită să ducă treaba mai departe. Condamnată la o echilibristică periculoasă pe gheața subțire a unor majorități infime, oricând basculabile de apariția unor neînțelegeri în urma înțelegerilor dificile care se aranjează în acest moment. Indiferent cine ar fi fost câștigătorul acestei runde electorale, el nu ar fi avut o viață ușoară. Cu sabia europeană deasupra capului și cu realitatea românească plină de contradicții dedesubt, actualul mandat poate deveni sinucigaș, în măsura în care realismul politic și interesul național vor continua să rămână undeva, la coada priorităților, dominate de algoritm, de plata unor polițe și de interesul de gașcă. |