Într-un recent interviu televizat (la TELE 7abc), generalul Costică Voicu, întrebat fiind dacă crede că se pot face averi de miliarde în doar câţiva ani, cu mijloace licite, s-a arătat extrem de reticent. O reticenţă ce ar putea avea un impact negativ asupra relaţiilor dintre instituţia din care face parte şi unii dintre puternicii zilei. Deşi sunt de acord, pe fond, cred însă că aserţiunea dlui general ar trebui nuanţată. Istoria, mai ales cea modernă, arată că, în majoritatea cazurilor, marile averi, făcute cu pistolul sau cu japca, au devenit onorabile abia în a doua generaţie, atunci când originea a început să se piardă în ceaţa uitării. Pe de altă parte, a fost mereu prezentă ramura "îmbogăţiţilor de război" sau de conjunctură - embargouri, sancţiuni, blocade, conflicte - din care derivă, discret, ramura care ne interesează: cea a averilor făcute în condiţiile incerte ale unei tranziţii complicate şi uneori buimace. Cei care au reuşit să strângă bani cu ghiotura în acest interval n-au trebuit, neapărat, să calce legea (dacă ea exista). Ei au avut darul să se orienteze mai bine decât alţii în hăţişul unei legislaţii peticite, căutând găurile prin care s-au strecurat cu abilitate, reuşind să scoată, din dezastrul general, niscai profit personal.

Evident, există pericolul generalizării (pentru că, desigur, există şi excepţii notabile, din care fac parte mai ales cei care au cunoscut şi au respectat rigorile economiei de piaţă), dar cred că actuala clasă a oamenilor avuţi s-a constituit nu neapărat prin ilegalitate, ci mai ales printr-o apreciere "nuanţată" a rigorilor morale.