Regionalizarea e o chestiune foarte serioasă - ne spune premierul. Practic, nu e vorba despre cine știe ce hachiță de-a noastră, ci de o exigență europeană. Uniunea, se pare, nu e de loc dispusă să ne primească cu structuri desuete de tipul județelor. E timpul să trecem la o fază superioară: regiunile. Păi, prin faza asta am mai trecut noi odată, când am renunțat la formula învechită a județelor, în favoarea mult mai modernelor regiuni și raioane, utilizate cu succes de către orânduirea sovietică. Modelul stalinist, cu 16 regiuni, a funcționat cum a putut sub Dej. Venirea la putere a lui Ceaușescu a pus sub semnul întrebării, odată cu toate celelate sisteme de sorginte stalinistă, și modelul de organizare teritorială. A cărui inadecvare se dovedise din plin prin faptul că cei 16 primi secretari aveau prea multă putere - ca să nu mai vorbim de faptul că, printr-o eroare istorică, între regiuni se află și una greșit intitulată "autonomă maghiară". Știind lecția din strămoși, că mai mulți și cu mai puțină putere pot fi struniți mai bine decât mai puțini, dar cu mai multă, Ceaușescu a mărit în mod democratic numărul primilor secretari la vreo 40. Era și reprezentarea mai bună, și centralismul mai democratic și nici regiunea maghiară nu mai era atât de autonomă. În numele tradițiilor strămoșești s-a revenit la pravoslavnicele județe, a căror existență s-a perpetuat până în zilele noastre. Iată, însă, că a venit momentul schimbării. Cu voie și cu stimulente de la înalta Poartă Europeană. Privită din punctul de vedere al Puterii, chestiunea se pune acum pe dos: este mai bine să avem mai puțini lideri regionali, și structuri regionale, chiar dacă acestea vor avea mai multă autonomie și, deci, mai multă forță. Este probabil să oferim aceste puteri sporite unui anturaj autorizat, chiar cu riscul ca acesta să-și schimbe percepțiile și preferințele, când ți-e lumea mai dragă? Nu cumva riscul ca numărul nemulțumiților, care-și pierd privilegiile, să-l depășească pe cel al celor ce vor să fie recunoscători puterii centrale? Între asemenea dileme, asigurarea dată de premier că lucrurile nu se vor schimba până în 2004, ne face să credem că, virgulă, cămașa alegerilor este mai aproape decât haina europenismului și că Puterea nu este dispusă să facă exprimente înainte de termen. Cât despre părerea dlui Iliescu, că orice reorganizare implică și o dezorganizare - perfect adevărat! De ce să tulburăm apele, fără să fie nevoie, înainte să știm în ce direcție o vom apuca după epuizarea actualelor mandate? Or fi bune regiunile, dar nici județele nu sunt de lepădat. Mai ales cele care nici n-au fost abuziv desființate. |