Pe vremea lui Ceauşescu circula un banc: venind, cică, în vizită la noi o delegaţie chineză la nivel înalt, cel mai iubit fiu a dorit să prezinte succesele pe care le-a obţinut în făurirea omului nou. Şi le-a spus: le-am redus românilor programul la televizor la două ore. Au rezistat. Le-am aplicat alimentaţia raţională - au rezistat. Le-am scăzut temperatura din locuinţe: au mai pus o haină şi au rezistat! La care, interlocutorul intervine cu o întrebare cheie: Da' cu cianură n-aţi încercat?

Iată cum se împlinesc peste ani pariurile cu istoria şi cum devin realitate palpabilă. Nu Ceauşescu, ci urmaşii urmaşilor lui au aplicat reţeta: au încercat şi cu cianură. Cu o deosebire - nu cu ajutorul chinezilor, ci al australienilor.

Dar să lăsăm gluma la o parte. Ceea ce s-a întâmplat în nordul ţării este grav. Nu atât de grav cum insinuează vecinii (la urma-urmei cine ar pierde o asemenea ocazie?) dar, din păcate, extrem de sugestiv pentru nepăsarea care guvernează la noi mediul. Şi inconsecvenţele sau neglijenţele din protecţia lui. De zece ani se fac asupra noastră cele mai sinistre experimente: cu deşeuri toxice aduse pe post de materii prime, cu instalaţii învechite importate pe post de tehnologie de ultimă oră; cu vânzări de întreprinderi sau cooperări cu firme străine cărora nu le pasă decât de profitul pe care-1 pot scoate rapid de aici - cum este cazul ultimei păţanii. Şi nu doar atât: cum suntem noi băftoşi, chiar în prag de începere a negocierilor cu UE venim cu aura de criminali ai mediului înconjurător, pe care toate canalele de televiziune au reluat-o obsedant în ultimele zile: românii ăştia nu mănâncă doar lebedele europene, dar mai şi golesc de faună cel mai mare fluviu al continentului! Că se exagerează, că nu este nici pe departe cea mai mare catastrofă de după Cernobal e altă poveste şi, când acest lucru se va vedea, Europa va fi uitat deja de afacere.Va rămâne, însă, un nou şi convingător epitet negativ, ce ne va însoţi în continuare. Până atunci, culmea ironiei este că cianura deversată în Tisa se întoarce la noi prin Dunăre. Ca un „cerc virtuos", din acelea despre care vorbea dl Isărescu.