Ziarul personal Octavian Andronic
27 Feb 2020 - 04:17
Home Punctul pe Y ANDOgrafia zilei Foto EXPO

Ultimele postări pentru: 
> Punctul pe Y
> ANDOgrafia zilei
(dată curentă)

EXPOZIȚII 

ANDO - 100% Centenar

 



Arhiva foto 



Nou !!! 

Inedit 

Gura lumii 

Meandrele concretului 

În județele rurale s-au prezentat mai mulți la vot!

-- Stelian Tănase, moderator TV

Sectiune diverse... 
Adauga o opinie

Cautare ZP 


Punctul pe Y

miercuri 12 mai 2010 Nr: 3039

Asumarea (i)responsabilității

de Octavian Andronic

Măsurile dure anticriză, anunțate de președinte în numele Guvernului, au stârnit reacții acute, în special din partea sindicatelor. Acestea amenință cu scoaterea oamenilor în stradă și, voalat, previn asupra unor posibile reacții de tip grecesc.

Pentru orice om cu scaun la cap – și nu mă îndoiesc că printre liderii sindicali există astfel de exemplare – este aproape limpede că situația în care s-a ajuns este, practic, fără ieșire și, oricâți oameni ar scoate în stradă și oricât de violent ar protesta, aceasta nu poate fi o soluție. Iar să arunci vina asupra bietului domn Jeffreys și a colegilor săi ar fi pur și simplu nedrept. Ei își fac treaba pentru care au fost trimiși după ce am chemat noi în ajutor Fondul. Știu câteva lucruri clare: că trebuie să se asigure că banii împrumutați se vor întoarce (cu dobânzile aferente, mai mici decât cele de pe piața bancară) și că pentru asta trebuie aplicate, cu seriozitate, câteva măsuri. Întrucât cea care părea cea mai la îndemâna guvernanților – reducerea aparatului și a cheltuielilor administrative – nu a fost pusă în aplicare de factorii politici de decizie, rămâne doar alternativa „taxării” întregii populații. Cu alte cuvinte, dacă vreți să vă mențineți intact obezul aparat al administrației publice, trebuie să-i puneți la regim pe toți, inclusiv pe cei slăbănogi.

După anunțul prezidențial asupra măsurilor convenite, s-ar putea trage concluzia că Puterea și-a asumat responsabilitatea acestora. La prima vedere e un fapt pozitiv. Dar cum mișcarea are efecte dure asupra tuturor, se ridică o întrebare: au avut mandat Băsescu&Co să facă acest lucru? Ce i-a făcut să bănuiască că națiunea – „românii”, cum le place să spună – vor fi de acord să plătească solidar pentru greșelile celor care au adus țara în această situație? Pe vremea lui Ceaușescu o astfel de atitudine ar fi părut perfect normală. Atunci liderii politici știau ce e bine pentru noi și acționau în consecință, fără să ne mai deranjeze. Dar acum trăim într-o democrație care, cu toate imperfecțiunile ei, ne asigură dreptul de a participa la luarea deciziilor, de a fi consultați în legătură cu ele.

Nu pretind că măsurile anticriză convenite cu delegația FMI ar fi trebuit să fie supuse unui referendum. Situația e gravă și asta ar fi durat prea mult. Dar pretind că președintele, premierul, ar fi trebuit să se consulte în prealabil cu celelalte partide politice și cu partenerii sociali. Poate că dintr-o astfel de consultație ar fi rezultat soluții mai bune, sau acestea ar fi putut fi îmbunătățite. Nu mai vorbesc de riscurile majore pe care le implică punerea lor în funcțiune – în condițiile în care vor apare cu siguranță nenumărate impedimente de ordin juridic. Cum se va proceda la tăierea a 25% din lefuri? Pe ce bază legală? Dar din pensii? Un stat și așa șubrezit de efectele altor nenumărate măsuri negândite, soldate cu un noian de procese, n-ar putea să facă față unui nou val, masiv, de acțiuni în justiție. Apoi, cum se armonizează legea unitară a pensiilor cu aceste tăieri? Pensiile „nesimțite” vor fi mai întâi ciuntite și apoi reduse, sau invers? Li se vor aplica ambele „sancțiuni”? Dar, mai ales, cum rămâne cu salariile celor din economia al cărei proprietar este statul – unde se știe că se rulează sume exorbitante pentru plata droaiei de șefi și a „delegaților” politici în AGA și CA? Acestea scapă neatinse de coasa amputărilor? Ce e aia „taxă de solidaritate”, dacă nu o altă bazaconie de a lui Vlădescu?

Lista întrebărilor, practic fără răspuns, poate continua. Guvernul persistă în politica sa de berbec fără minte care se repede sistematic în zidul realității neluate în seamă, izbutind doar să se facă de râs – dacă cuiva îi mai arde să râdă…

Asumarea responsabilității, în acest caz, fără a ni se spune clar cine este de vină și unde s-a greșit, echivalează doar cu un nou act autoritarist de tipul celor pe care „românii” nu mai sunt dispuși să le suporte.

 

Arhiva calendaristica Punctul pe Y:
2011: ianuarie februarie martie aprilie mai iunie iulie august septembrie octombrie noiembrie decembrie
2010: ianuarie februarie martie aprilie mai iunie iulie august septembrie octombrie noiembrie decembrie
2009: ianuarie februarie martie aprilie mai iunie iulie august septembrie octombrie noiembrie decembrie
2008: ianuarie februarie martie aprilie mai iunie iulie august septembrie octombrie noiembrie decembrie
2007: ianuarie februarie martie aprilie mai iunie iulie august septembrie octombrie noiembrie decembrie
2006: ianuarie februarie martie aprilie mai iunie iulie august septembrie octombrie noiembrie decembrie
2005: ianuarie februarie martie aprilie mai iunie iulie august septembrie octombrie noiembrie decembrie
2004: ianuarie februarie martie aprilie mai iunie iulie august septembrie octombrie noiembrie decembrie
2003: ianuarie februarie martie aprilie mai iunie iulie august septembrie octombrie noiembrie decembrie
2002: ianuarie februarie martie aprilie mai iunie iulie august septembrie octombrie noiembrie decembrie
2001: ianuarie februarie martie aprilie mai iunie iulie august septembrie octombrie noiembrie decembrie
2000: ianuarie februarie martie aprilie mai iunie iulie august septembrie octombrie noiembrie decembrie
1999: august septembrie octombrie noiembrie decembrie
1995: ianuarie februarie martie aprilie mai iunie iulie august septembrie
1994: octombrie noiembrie decembrie