Un accident este un accident: în sensul că se întâmplă... accidental. Nimeni nu-și propune să aibe sau să facă un accident. I se întâmplă. Din varii motive. Cel mai des întâlnit este „ceasul rău”. Adică un cumul de împrejurări care au ca rezultat accidentul.
Ca orice alt conducător auto, Traian Băsescu a avut și el ceasul său rău. Duminică, taman în fața Primăriei, locul în care și-a lansat cariera politică la vârf, luat de nostalgie n-a mai apreciat corect distanța față de o Dacie din fața Golf-ului său propriu și a bușit-o din spate. N-a rezultat decât șifonarea ambelor mașini și trezirea din scurta reverie a șefului statului care, ca orice cetățean, a mers la poliție unde a declarat accidentul, a dat probă din care a rezultat că încă nu apucase să bea ceva și i s-au luat trei puncte din zestrea pe care o are la dispoziție orice șofer. Bineînțeles că întâmplarea n-a trecut neobservată. Mai întâi trecătorii, iar apoi reporterii, au sesizat situația în care se află șeful statului și pentru majoritatea acestora comportamentul său modest, de simplu cetățean, a fost de natură să-i aducă noi puncte de popularitate, odată cu compătimirea pentru întâmplare și concluzia de rigoare: „bine că n-a fost mai rău!”.
Dar dacă ar fi fost mai rău? Dacă reveria lui Traian Băsescu era mai profundă și viteza mai mare? Dacă în mașina din față se afla o persoană suferindă care ar fi făcut un șoc? Dacă în locul Daciei, Golf-ul său ar fi dat peste un pieton imprudent care s-ar fi repezit să traverseze printre mașini? Nu mai vorbesc de cazul – limită al accidentăriii unui pieton pe trecerea de pietoni... Ce s-ar fi întâmplat atunci cu șoferul Traian Băsescu, președinte în exercițiu al țării? Vinovat, ar fi fost exonerat de judecată până la finalizarea mandatului, sau a mandatelor?Am fi avut o gazdă a Summit-ului NATO, proaspăt implicată într-un accident grav?
Discuțiile savante de la TV care au urmau incidentului cu accidentul au ridicat câteva probleme, între care cea mai importantă mi se pare a fi aceea a impreciziilor constituționale: cât poate fi persoană privată un președinte și cât nu? Ce poate și ce nu poate, nu are dreptul să facă, atâta timp cât este sub mandat? Este o simpă particularitate de personalitate, să te comporți în limitele protocolului, sau să-l ignori? Care sunt regulile imuabile ale funcționării Serviciului de Pază și Protocol? Păstrând proporțiile, nu cred că Secret Service se spală pe mâini dacă Bush are chef să dea o raită prin Washington la volanul unei mașini fără însemnele prezidențiale.
Accidentul lui Băsescu pune probleme a căror rezolvare nu poate fi amânată decât cu consecințe dintre cele mai grave. Și, cu sau fără voia sa, președintele trebuie adus pe calea unui comportament adecvat funcției pe care o ocupă și de care, în caz de inconveniente, se poate debarasa oricând.
Ultima soluție ar fi aceea ca în trafic, să ne ferim ca de dracu de orice Golf aflat în preajmă, ca nu cumva la volanul său să se afle un președinte obosit de treburile de peste zi sau tracasat de relația sa cu premierul...