1 Iulie ne aduce nu doar o căldură tot mai greu de suportat, ci și o avalanșă de scumpiri în zone esențiale ale traiului de fiecare zi.
Gazele se scumpesc cu 12,5%, dar impactul real îl vom ști abia la venirea iernii când fiecare grad din casă ne va îngheța buzunarul.
Până atunci vom avea, cu suficientă rapiditate, efectul creșterii în orizontală seviciilor și a produselor dintre care prea puține nu consumă gaze. Față de gaze, scumpirea curentului electric poate să apară ca o binefacere cu doar 4,4%, dar și aici efectul în orizontală va fi aproape instantaneu. Aceste două scumpiri vor acționa nedescriminatoriu la scara întregii societăți necruțând pe nimeni. Desele scumpiri ale carburanților se vor mai amâna puțin, doar motorina – pe vremuri ieftina motorină – va înghiți hapul celor 4% procente de biodiesel care va trebui să-l închidă. Când, pentru a-și mai potoli amarul, românii care mai au acest viciu, își vor aprinde cu năduf o țigară, odată cu fumul vor trage în piept și sporul de preț al țigaretelor. Iar dacă se vor uita pe pachet și vor vedea cumplitele imagini puse în circulație, necenzurat, de Ministerul Sănătății, cu siguranță se vor lăsa de fumat. Oare? Printre privilegiații acestei etape se numără și posesorii de autoturisme. Tot de astăzi ei vor plăti... nici nu mai știu ce vor plăti. De la celebra taxă de primă înmatriculare până la actuala taxă de mediu, impozitul acesta atât de drag dealerului auto C.P.T. a cunoscut atâtea variante încât cred că nici ministrul Vosganian nu mai știe cum să-l calculeze. În toată nenorocirea și o veste bună: cei care au plătit, ca proștii, taxa în vechea formulă, își vor primi înapoi diferența. Cu țârâita, fără cuvenitele penalizări pe care statul le aplică numai când are de primit, nu și când are de dat.
Așadar, de mâine, vorba electorală a lui Băsescu, vom trăi mai bine. Sau „vor” trăi mai bine. Căci în România există o categorie de oameni pe care aceste majorări nu-i afectează nici cât o pișcătură de țânțar. Sunt marii beneficiari ai taxei unice – cei care plătesc pentru un viloi impozite decât amărâtul din Ferentari pentru un apartament; cei care plătesc pentru SUV-ul de 100.000 de euro cât cel care numai el ște cum a strâns bani ca să-și înlocuiască rabla. Cei care plătesc pentru yachtul nou-nouț cât pescarul din Deltă pentru barca cu care-și câștigă traiul. România devine, grație politicii înțelepte a găștii liberale paradisul bogătașilor, care-și plătesc luxul în care trăiesc cu sume derizorii. De aici și succesul nebun pe care-l au produsele scumpe, de lux, care în România se vând ca pâinea caldă. Pentru toți aceștia nici canicula prețurilor și nici cea propriuzisă nu reprezintă o amenințare: ei sunt deja la Monte Carlo, unde e mai răcoare și viața mai plăcută...